Creştere

Presupun că fiecare din cei care au plante de cameră măcar odată au avut un vazon cu violete. Poate de cel cumparat care iţi pierde florile dupa 2 săptămâni de habitaj în apartamentul DVS 🙂 Din prima vă anunţ, nu contaţi pe plantele procurate de la magazine deoarece ele au specificul lor. În primul rând sunt crescute pe substrat cu tot felul de elemente şi soluţii hrănitoare care le menţin înflorite pentru DVS. De regulă soluţiile de care vorbesc sunt dizolvate în apă cu care ulterior se irigă violetele. În al doilea rând odată schimbat mediul înconjurător de la pepnieră, la magazin iar apoi în apartamentul DVS această plantă simte un „şoc”, astfel pierzând florile pentru o perioadă. Abia după ce se adaptează la noul mediu înconjurător din apartament începe a înflori din nou.

Desigur neîintrebăm unde-s florile? Iar raspunsul este simplu: totul constă în îngrijirea acestora. Desigur îngrijirea este una anevoioasa dar merită efortul! Deci să începem.

1. Substratul. Substratul este „solul” în care creştem violetele, care nu neapărat conţine sol, poate să conţină turbă, puţin sol şi alte chestiuţe care măreşte porozitatea substratului de regulă (pirit sau vermiculit – vezi wiki sau dex pentru explicaţii şi foto). Desigur substratul bazat doar pe turbă (sfagnum) nu satisface necesarul de substanţe nutritive. O altă latură negativă este când irigăm abundent planta iar apoi o perioadă o lipsim de umiditate, sfagnumul se lipeşte şi constrânge activitatea rădăcinilor. Pentru a preveni toate aceste chestii propun un mix din turbă oligotrofă şi eutrofă cu un amestec de nisip, perlit şi vermiculit.

P.S.: Vermiculitul nu muşcă !!!

2. pH. Violetele sunt plante ce iubesc mediul acid, astfel şi solul şi apa trebuie să fie de un pH acid. In situaţiile când pH-ul este mai mare de 7 se diminuiază sau încetează înflorirea chiar şi creşterea. pH-ul convenient pentru violete se cuprinde  între 4,5 – 6,5.

3. Luminozitatea. Plantele de violete iubesc lumina difuză dar urăsc razele directe a soarelui care sunt agresive. Plantele de violete africane, in habitatul lor natural, cresc și se dezvoltă în padurile tropicale, sub frunziș. În primul rând, la latitudinea în care se află munții Usambara, practic nu există nici o diferență sezonieră în ce privește durata zilei – pe tot parcursul anului lumina e prezentă în decursul unei zile 12-13 ore. Pentru amatorii de violete de Parma din zona temperată, acest fapt sugerează că în zilele de toamnă și iarnă, violetele africane vor fi iluminate, mărind artificial durata zilei până la 12 ore, iar în timpul verii durata nopții. În al doilea rând, violetele africane cresc sub copaci și fac parte din categoria plantelor care tolerează umbra. Iluminarea optimă pentru aceste plante este de 1000-1200 lux. În realitate, nivelul de iluminare diferă de la un soi de violetă africană la altul. Exista o regulă generală în ce priveste iluminarea: Violetele cu frunze închise la culoare au nevoie de mai multă lumină solară, cele cu frunze deschise, mai gingașe, ondulate, pufoase și cu frunze mari preferă locurile mai umbrite. Locul in care situăm plantele de obicei este pervazul, un loc unde condițiile de iluminare diferă în funcție de anotimp,vremea de afară, poziționarea ferestrei. Se recomandă pervazurile situate spre partea de est sau de vest, iar lumina solară trebuie să cadă uniform pe suprafața plantei. Ilumnarea pe pervazul ferestrei este în medie de 1200 lux (40% lumina de afara), însă această valoare variază, de la 5000 lux în zilele cu soare din timpul verii până la 250 lux în zilele posomorâte din timpul iernii. Pentru a le oferi violetelor condiții optime de dezvoltare, vara plantele se vor umbri, iar iarna plantele se vor ilumina suplimentar. La fel, Violetele africane crescute pe pervaz, se vor roti constant pentru a evita asimetria rozetei. Violetele cultivate pe rafturi special concepute cu iluminare de sus nu se confruntă cu asemenea problemă. După aspectul Saintpauliei se poate determina dacă plantei îi convin condițiile de iluminare din incapere.

4. Temperatura. Usambara, regiunea de proviniență a violetei africane, este o regiune muntoasă, cu temperaturi medii zilnice de 20-23 °С. În ciuda originii sale africane, Saintpaulia prefera o temperatură moderată și un loc ferit de lumină directă a soarelui pentru a crește și a se dezvolta. Pentru a crea un mediu favorabil pentru colecția de violete, un termometru de cameră este un lucru absolut necesar. Termometrul se va poziționa în dreptul ghivecelor la același nivel cu frunzele plantelor. Pentru butași, răsaduri sau pui de violetă, se recomandă o temperatură optimă de întreținere de 24-25°С, iar dacă acestea își au locul pe rafturi special concepute, atunci raftul de sus este cel mai indicat. Aproape de perioada de înflorire, violetele preferă o temperatură de 20-24 °С. Cu cât temperatura e mai apropiată de limită inferioară, cu atat mai mari vor fi florile și mai lungă perioada de inflorire. Pentru violetele destinate livrărilor la distanțe lungi, temepratura indicată este de 10-16 °С. Temperatura apei cu care se vor uda violetele trebuie sa fie aproximativ egală cu cea a aerului din încăpere, nici într-un caz mai mică de 15°С sau mai mare de 30°С. Menținerea temperaturii optime în timpul verii este dificilă în perioada caniculară, mai ales dacă violetele africane sunt poziționate pe rafturi cu lămpi fluorescente (lămpile fluorescente dau căldură în plus). Dacă temperatura din încăpere este mai mare de 27°С, au de suferit nu numai locatarii ci și violetele. În interes propriu cât și al colecției de violete, este de dorit ca în perioada caniculară sa se utilizeze instalații de climatizare pentru a menține temperatura din încăpere în limitele normale. Trebuie de ținut cont însă ca aceste aparate de aer condiționat usucă aerul din încăpere.

5. Umiditatea. Pentru violetele africane, planta din pădurile tropicale, umiditatea optimă a aerului este de 70-75%, iar pentru înrădăcinarea butașilor și pentru puieții proaspăt plantați umiditatea aerului poate fi chiar și de 80-90%. În apartamente umiditatea aerului e de obicei de 40%, nivel scăzut chiar și pentru om. Umiditatea optimă pentra locatari este în jur de 60%, care de fapt este acceptabilă și pentru violete (violetele mature din soiuri mai rezistente, înfruntă și o umiditate a aerului de 40%). Creșterea nivelului umidității aerului până la 60% este necesară atât pentru o colecție de violete africane, cât și pentru stăpânul acestora și este la fel de necesară precum se utilizează aparatele de aer condiționat în perioada caniculară. Printre altele, trebuie de menționat faptul că instalațiile de climatizare usucă aerul din încăpere.

Mai întâi de toate vom face rost de un higrometru și vom măsura umiditatea aerului din locuință. Dacă aceasta se situeaza sub 50% se vor lua masuri suplimentare. Soluția cea mai rațională este de a achiziționa un umidificator. Umidificatorul are un sistem de vapori reci și foarte fini care nu permit formarea de igrasie sau mucegai. Pozișionat corespunzător și reglat în funcție de dimensiunea camerei, el va acorda necesarul de confort. Înainte de pulverizare, apa este dezinfectată și purificată la o temperatură mare, împiedicând astfel propagarea bacteriilor sau virușilor.

Reclame
Scrie un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s